Grigore din Moldova, Pedagogie Creştinească

Page 33

De aceea nici nu contenesc asemenea părinţi buni, până la sfârşitul vieţii lor, să-şi educe, să-şi povăţuiască şi să-şi deprindă copiii, odraslele lor, cu tot ce e spre binele şi folosul lor, spre virtute şi mântuire. Ci întotdeauna, cu generozitate, îi roagă şi-i îndeamnă atât pe înţelepţii lor învăţători, cât şi pe ceilalţi meşteşugari, meşterii lor, să le deprindă copiii cu frica lui Dumnezeu şi cu celelalte virtuţi şi purtări alese (mai ales şi cu osebire părinţii trebuie să-şi povăţuiască aspru copiii pe care urmează să-i dea la meşteşugari, să ia aminte bine şi să se păzească din toate puterile lor ca nu cumva să săvârşească vreo înşelăciune sau hoţie în meseria pe care aleg s-o înveţe, precum obişnuiesc să facă meşteşugarii. Din care pricină, cei care fac aşa ceva sunt condamnaţi de dumnezeieştile şi sfintele legi ale Bisericii lui Cristos ca nelegiuţi şi hoţi. Şi pe lângă toate astea să-i povăţuiască să nu cânte sau să fluiere acolo unde lucrează, ci, în loc de cântece şi de fluierături, să se roage, uneori cu mintea, în tăcere, zicând „Doamne Iisuse Cristoase”, precum spuneam mai înainte, alteori însă şi din gură, cu viu glas, să cânte niscai cântece şi mici tropare. Şi, pe scurt fie zis, trebuie să-şi condimenteze cu sfânta rugăciune meşteşugul pe care-l lucrează, precum cu sare, cum zic marele Vasile şi dumnezeiescul Hrisostom, pentru ca numele lui Cristos, cugetat şi slăvit de ei, să le binecuvânteze lucrul mâinilor lor de treizeci, şi de şaizeci, şi de o sută <de ori>[91]).

De aceea, învăţătorii înţelepţi, evlavioşi şi vrednici, preluându-i în grija lor, cu omenie, pe aceşti copii evlavioşi, se străduiesc, ca unii ce vor da socoteală pentru ei, să-i facă mult mai evlavioşi, mult mai bine crescuţi decât erau la început! Şi uneori îi învaţă morala, cu ajutorul cuvântărilor etice meşteşugite ale dumnezeieştilor părinţi, alteori dogmele evlaviei, cu ajutorul puternicelor cuvântări teologice ale aceloraşi Părinţi teofori ai noştri, învăţători ecumenici şi teologi, pentru ca din ele să înveţe desăvârşita evlavie şi virtute. Pentru ca şi ei, ca oameni de omenie, să se bucure, împreună cu părinţii acestora, în ziua judecăţii, de răsplata pe măsură a ostenelii lor din partea iubitorului de oameni Dumnezeu, de împărăţia cerurilor, zicând atunci preaînfricoşatului şi preadreptului judecător: „Iată-ne, Doamne, pe noi şi pe nevinovaţii copii, pe care ni i-ai încredinţat nouă![92] Slăveşte-ne, dară, şi pe noi împreună cu ei, cu slava pe care o aveai înainte ca să se facă de Tine lumea care a trecut”[93]

Amin: †

„Smintitul nu va cunoaşte, iar nepriceputul nu va pricepe acestea!”[94]

 

[91] Matei 13, 8.23; Marcu 4, 8.20                 [92] Isaia, 8, 18                 [93] Ioan 17, 5                 [94] Psalmul 91, 6

Previous Page / First / Next

Cf.  The Virtue of a King - Deacon Agapetus to Justinian (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus

Reference address : https://www.ellopos.net/elpenor/greek-texts/fathers/pedagogie-crestineasca.asp?pg=33