Gregory of Moldova, PEDAGOGIE CREŞTINEASCĂ

* (+) Iar troparele de faţă nu le-am prescris aici cu alt scop decât, în primul rând, ca să arătăm că nu este un păcat să-l preaslăvim pe Dumnezeu după socotinţa noastră, fără model hotărât, în toate împrejurările în care ne smerim. Căci se zice: „Cristos – ieri şi azi şi în veci – este Acelaşi” (Evrei 13,8) şi că „Legea nu este pusă pentru cel drept” (în astfel de lucruri) (1 Timotei 1,9) şi „Toate câte le faceţi, spre slava lui Dumnezeu să le faceţi” (1 Corinteni 10, 31). Şi, în al doilea rând, deoarece acestea sunt cele mai dulci (după cum mi se pare mie) şi mai plăcute imnuri către Domnul faţă de aproape toate celelalte cântări intonate în Biserica lui Cristos.

Şi după ce se petrece aceasta, învăţătorul face semn şi ei şed, în bună rânduială şi în cea mai mare tăcere, preţ de o jumătate dintr-un sfert de ceas. Apoi, căutând la ei cu faţa şi privirea bucuroasă şi cu duhul blând, zice : „Copii frumoşi ca lumina ai Bisericii! Copii ai cerescului Părinte! Copii ai Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului tuturor Iisus Cristos! Iată că astăzi a sosit sorocul să plecaţi, cu Dumnezeu, fiecare la ale voastre, fiecare la casa evlavioşilor voştri părinţi! Dar, copilaşii mei! Trebuie să ştiţi bine că lumea aceasta, cu toate lucrurile ei, este trecătoare, pieritoare şi deşartă![68] Asemenea şi noi, toţi oamenii care locuim într-însa, suntem vremelnici şi muritori. Astăzi suntem sănătoşi şi trăim, şi mâine ori poimâine, ne îmbolnăvim şi murim! Numai un lucru este nestricăcios şi nemuritor, sufletul omului. Căci, el nu este de aici, ci din mâinile nepieritorului şi veşnicului Dumnezeu! Aşadar, întrucât este aşa (după cum şi este) şi toate cele de aici sunt o deşertăciune[69], iar noi nu suntem de aici, ci de la Dumnezeul cel de sus şi preaînalt, trebuie să trăim numai cele de sus. Trebuie să trăim numai cele veşnice şi nestricăcioase![70] Trebuie să căutăm şi să dorim numai şi numai pe Dumnezeu, Făcătorul tuturor. Trebuie prin urmare să-L iubim cu toate puterile sufletului şi trupului pe Domnul şi Binefăcătorul nostru!

Noi, copii ai luminii, altminteri nu putem să-L iubim pe Făcătorul şi Binefăcătorul nostru Dumnezeu, precum ziceam, decât dacă ne gândim mai întâi că El, după ce, împins numai şi numai de nemărginita Lui bunătate, ne-a plăsmuit din nimicul care eram şi ne-a cinstit făcându-ne după chipul şi asemănarea Lui[71] şi, după ce, mai târziu, noi, prin propria noastră rea alegere, am căzut din acea negrăită slavă a raiului, în care întru început El ne aşezase şi am ajuns în cea mai nenorocită stare, încât nu numai că am îndrăgit orice fel de păcat, dar mai târziu l-am părăsit chiar pe El, pe Dumnezeu, închinându-ne zidirii în locul ziditorului,[72] a venit <totuşi> El însuşi pe pământ şi, din iubire pentru noi, s-a făcut om şi a pătimit atâtea şi atâtea, până şi crucificarea şi moartea, ca să ne scape din mâinile înşelătorului diavol, şi din nou să ne urce în slava de mai înainte. Şi dacă ne gândim, apoi, că Dumnezeu, care ne iubeşte atât de mult, nu vrea şi nu iubeşte altceva, nici nu este însetat de altceva şi nu cere altceva de la noi, decât, în primul rând, să credem drept din tot sufletul nostru numai în El, singurul Dumnezeu adevărat în trei ipostasuri şi în Mântuitorul lumii Dumnezeul-om Iisus Cristos şi, în al doilea rând, să facem întocmai toate câte Dumnezeu şi mântuitoarea lui lege ne porunceşte. Şi asta, iarăşi, nu pentru altceva, decât, pentru ca, de trăim în lumea asta cu evlavie, şi cuminţenie, şi dreptate, potrivit Apostolului,[73] să ne învrednicească în lumea cealaltă, prin bunătatea Lui, de împărăţia Lui cerească şi fără de sfârşit! Dacă ne gândim bine, zic, la toate acestea, cum să nu-L iubim şi adorăm cu tot sufletul nostru, cu toată puterea noastră, cu toată mintea şi judecata noastră?[74] Cum să nu ne purtăm potrivit legii Lui? Cum să nu trăim în lumea asta cu evlavie, cuminţenie şi dreptate?

[68] 1 Ioan 2, 17 [69] Ecclesiastul 1, 2, 14; 2, 11, 17; 3, 19; 9, 2; 12, 8 [70] Ioan 15, 19; 1 Ioan 4, 4, 6. [71] Facerea 1, 26 [72] Romani 1, 25 [73] Tit 2 [74] Deuteronomul 6, 5-6; Marcu 12, 30

Grigore din Moldova, Pedagogie Creştinească

Learned Freeware