Grigore din Moldova, Pedagogie Creştinească

Page 29

Gândindu-se la aceste nemăsurate binefaceri şi pogorăminte pentru noi ale iubitorului de oameni Dumnezeu, sfinţii Apostoli ai lui Cristos s-au înflăcărat de dumnezeiasca iubire şi de dragostea lui Cristos! Şi fără întârziere, ca nişte îngeri înaripaţi, alergând în toate marginile lumii, au vestit fără teamă, înaintea tiranilor şi a împăraţilor necredincioşi şi  foarte nedrepţi, adevărata credinţă şi evlavie, fără să ia câtuşi de puţin în seamă că-şi primejduiesc viaţa!

De această pentru noi dintru început şi până la sfârşit nemărginită milă şi fără asemănare iubire a binefăcătorului Dumnezeu aducându-şi necontenit aminte, în cumplita vreme a vestitelor îngrozitoare şi uriaşe prigoane,  şi sfinţii martiri ai lui Cristos, mistuiţi de focul iubirii Lui, îl mărturiseau deschis înaintea tiranilor şi a necredincioşilor pe singurul Dumnezeu adevărat şi mântuitor al lumii, pe Domnul Iisus Cristos care s-a întrupat şi, mai numeroşi decât nisipul mării, erau ucişi pentru El, zi de zi, ca oile iar sfântul lor sânge curgea ca apa!

De această pentru noi nespusă dărnicie, uriaşă bunătate şi negrăită purtare de grijă a Domnului şi Ziditorului tuturor ţinând seama şi sfinţii noştri Părinţi teofori, atât bărbaţi, cât şi femei, atât bătrâni, cât şi tineri, aprinşi de iubirea Lui şi parcă ieşiţi din ei înşişi, au dispreţuit bogăţie, faimă, cinste, trufie, plăceri, tinereţe, trup, frumuseţe, boierie şi împărăţie pământească şi s-au îndepărtat de înşelătoarea şi deşarta lume în locuri pustii şi neumblate, în peşteri şi găvane ale pământului.[75] Şi acolo şi-au supus, şi-au veştejit şi mortificat trupurile şi grija pentru trupul lor, prin goliciune şi sărăcie, cu încordate posturi şi vegheri, cu încordate şi neîntrerupte rugăciuni, din tinereţea lor până la cea mai adâncă bătrâneţe![76] Nu mai vorbesc cu de-amănuntul de profeţii şi sfinţii mărturisitori, păstori şi învăţători ai Bisericii lui Cristos, care, din iubire pentru Dumnezeu şi pentru oameni, au îndurat felurite primejdii, surghiunuri, chinuri şi moarte, pentru ca să întărească evlavia şi dreapta credinţă!

Aducându-şi aminte de acestea (după ce a încetat prigoana şi s-a întărit evlavia) şi acei drepţi creştini de odinioară, care trăiau în mijlocul lumii, din iubire pentru obştescul binefăcător şi iubitor de oameni Dumnezeu, deşi erau în lume, şi-au petrecut însă viaţa cu cuminţie, cu sfinţenie şi alte virtuţi. Şi erau în lume, de parcă n-ar fi fost! Aveau faimă şi bogăţie, de parcă nu le-ar fi avut! Aveau bună întocmire a trupului, frumuseţe şi nobleţe, de parcă nu le-ar fi avut! Aveau împărăţie şi autoritate, de parcă nu le-ar fi avut![77] Şi, cu un cuvânt, toţi aceştia, cu orice meserie, ori meşteşug, ori ştiinţă s-ar fi îndeletnicit, cu toate se îndeletniceau şi în toate trudeau, numai şi numai ca să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu, atât cei bogaţi, cât şi cei săraci! Atât bătrânii, cât şi tinerii!

 

[75] Evrei 11, 38                 [76] Psalmul 70, 18                    [77] 2 Corinteni 6, 10

Previous Page / First / Next

Cf.  The Virtue of a King - Deacon Agapetus to Justinian (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus

Reference address : https://www.ellopos.net/elpenor/greek-texts/fathers/pedagogie-crestineasca.asp?pg=29