Reference address : https://www.ellopos.net/elpenor/greek-texts/fathers/pedagogie-crestineasca.asp?pg=25

ELPENOR - Home of the Greek Word

Three Millennia of Greek Literature

 

Grigore din Moldova, Pedagogie Creştinească

ELPENOR EDITIONS IN PRINT

HOMER

PLATO

ARISTOTLE

THE GREEK OLD TESTAMENT (SEPTUAGINT)

THE NEW TESTAMENT

PLOTINUS

DIONYSIUS THE AREOPAGITE

MAXIMUS CONFESSOR

SYMEON THE NEW THEOLOGIAN

CAVAFY

More...


Page 25

* (+) Din vechea predanie a sfinţilor Apostoli în Biserica lui Cristos şi din scrierile sfinţilor noştri Părinţi şi dascăli de teologie de mai târziu, reiese foarte limpede că acei sfinţi creştini de odinioară, îndată după mântuitorul şi dumnezeiescul Botez, ieşind din sfânta cristelniţă, îmbrăcau spre slava lui Dumnezeu, cămăşi albe (sau haine albe), în chip de stihare, lungi până jos, la pământ. Şi asta se întâmpla nu pentru altceva decât ca să se vădească  astfel că, o dată ce s-a botezat în numele Dumnezeirii celei în trei şi nedespărţite ipostasuri, creştinul nu mai este copil al rătăcirii şi întunericului, ci copil al luminii, copil al lui Dumnezeu şi fiu al Lui după har. Această rânduială demnă şi mântuitoare a fost păzită în Biserica lui Cristos nu numai în vremea creştinilor de odinioară, dar şi a tuturor celor din veacurile ceva mai noi. Iată de ce, cămăşile acelea cuviincioase le purtau de trei ori fericiţii <de atunci> nu numai şapte zile sau chiar şi mai multe după sfântul Botez, dar şi în anumite zile solemne ale anului, până ce se stricau. Ba unii le păstrau chiar până la moartea lor şi erau îngropaţi cu ele spre slava lui Dumnezeu. Aşa stăteau dar aceste lucruri. Noi însă, fii evlavioşi ai Bisericii Răsăritene a lui Cristos şi imitatori ai acelora, am însemnat aici aceste lucruri fără alt scop şi gând decât, în primul rând, pentru că împărtăşim aceeaşi părere. Şi, în al doilea rând, mai ales, pentru ca şi păgânii care umblă în întuneric şi rătăcire, văzând o asemenea frumoasă solemnitate (numai în zilele de sărbătoare) în şcolile noastre, ale celor evlavioşi, să-l slăvească pentru aceasta pe Tatăl nostru care este în ceruri şi să se întoarcă la El şi să se mântuiască. Numai că nu va fi aşa dacă cumva copiii creştinilor şi părinţii lor vor purta zi de zi haine împestriţate, preţioase şi costisitoare, ori blăni de hermină şi de zibelină şi alte veşminte inutile, netrebuincioase şi necuviincioase pentru noi, creştinii cetăţeni ai cerurilor care, din iubire pentru Cristos, ne-am hărăzit unei sărăcii voite şi de folos sufletului şi ne-am legat  să păzim cuviinţa şi buna rânduială în toate îndeletnicirile, purtările şi înfăptuirile noastre şi să fim pildă de propăşire în toate pentru cei din afara <Bisericii> şi pentru cei rătăciţi.       

Aceasta o fac întocmai în fiecare zi din întreaga săptămână luminată a Paştelui sau, dacă doresc, şi în toate duminicile de peste an. Căci, potrivit sfinţilor noştri Părinţi, prima zi a săptămânii, duminica, se numeşte ziua Învierii. Fac acelaşi lucru, dacă doresc, şi la celelalte praznice împărăteşti ori ale Maicii Domnului. Căci fiecare praznic împărătesc şi al Maicii Domnului este şi se numeşte zi de bucurie şi strălucită. Şi cei evlavioşi şi vrednici, spre slava lui Dumnezeu preferă să prăznuiască aşa pentru ca să vadă şi păgânii cei ce rătăcesc în întuneric şi astfel, slăvindu-L pe Dumnezeu, să se întoarcă la El şi să se mântuiască! Numai că, duminicile, de praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, nu fac „Cristos a înviat!”, precum de la Paşte până la Înălţare. Ci, venind copiii doi câte doi, sărută mai întâi sfintele icoane, apoi se duc şi la învăţător şi, făcându-i totodată o închinăciune* până la pământ, sărută pe rând crucea ori engolpionul care atârnă pe pieptul învăţătorului. Apoi, învăţătorul, ţinând crucea, face semnul crucii asupra fiecăruia, atingându-i mai întâi fruntea, apoi pieptul, în partea dreaptă şi în partea stângă, spunând şi „Domnul să te păzească, Domnul să te ocrotească, Domnul să te binecuvânteze, fiule al lui Cristos !”.[61] Şi aşa, fiecare se duce la locul său în bună rânduială. Şi, în loc de stihirile de Paşte, până ce toţi sărută sfintele icoane şi sunt binecuvântaţi de învăţător, cei doi copii rânduiţi cântă pe rând, împreună cu toţi colegii lor de cor, potrivit regulii, cu evlavie şi fără grabă, marea doxologie, în ton plagal, apoi „Cuvine-se  cu adevărat ş.c.” , cum s-a spus mai sus, şi se face încheierea ceremoniei.

 

* În text, probabil din fuga condeiului, „cruce”        [61] Psalmul 120, 5


Previous Page / First / Next

Cf.  The Virtue of a King - Deacon Agapetus to Justinian (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus

Three Millennia of Greek Literature

Learned Freeware

Reference address : https://www.ellopos.net/elpenor/greek-texts/fathers/pedagogie-crestineasca.asp?pg=25