Grigore din Moldova, Pedagogie Creştinească

Page 24

Atunci învăţătorul, îi catehizează o oră întreagă, cu rânduială şi pe larg fie din Cateheza preaînţeleptului Platon, fie despre semnificaţia sărbătorii. Şi aşa, când a venit ceasul hotărât, îşi încetează catehizarea. Apoi, face semn monitorului şi loveşte o dată clopotul şi, după ce copiii îşi fac iarăşi semnul cinstitei cruci, zicând totodată şi amintita rugăciune, cu „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru ş.c.”, se păstrează tăcerea, cum s-a spus, preţ de un sfert de oră, cu rânduiala şi evlavia cuvenite.

Şi dacă este cumva duminica Paştelui, ziua Învierii lui Cristos, în mijlocul tăcerii, loveşte învăţătorul clopotul şi monitorul, după ce-i face o metanie, aprinde toate luminile din şcoală, adică lămpile de la icoane, candelele şi candelabrul cel mare. Apoi iarăşi loveşte clopotul şi, de îndată, toţi copiii, ca nişte odrasle şi fii ai luminii, se îmbracă în straie albe (+)* precum stihare ori precum cămăşi lungi până la pământ, în semn de cuviinţă. Şi stau drepţi, fiecare la locul lui, cu rânduiala cuvenită, privind doar în jos. Iar după ce monitorul, le împarte lumini (adică lumânări aprinse) şi cădelniţează sfintele icoane şi pe toţi cei de faţă, învăţătorul se aşează la catedra didascalică cu evlavia cuvenită. Şi după ce se face asta, loveşte din nou clopotul şi pe dată cei doi copii rânduiţi cântă melodios şi dulce, potrivit regulii şi fără grabă, împreună cu toţi colegii lor de cor, pe rând, voioasele stihiri de Paşte, adică „Paşte sfânt nouă astăzi ni se arată” şi celelalte, împreună cu doxologia, monitorul dând tonul. Şi pe când începe cântarea, învăţătorul se închină mai întâi la sfânta icoană a Învierii lui Cristos şi se aşează iarăşi la catedră, iar apoi toţi bunii lui elevi vin încolonaţi doi câte doi şi, după ce-i fac câte trei închinăciuni mici până la pământ şi sărută mai întâi cu evlavie icoana sfintei Învieri a lui Cristos, vin apoi şi la învăţător. Şi înclinându-şi capetele cu smerenie în faţa lui, îi sărută întru Cristos pieptul în partea dreaptă şi în partea stângă, apoi mâna dreaptă, zicând şi „Cristos a înviat!”. Şi acela care a dat mai întâi „Cristos a înviat!” cu învăţătorul trece şi stă în picioare în dreapta lui. Apoi, venind şi ceilalţi, stau înşiraţi în bună rânduială şi cu evlavie. Şi după ce zic „Cristos a înviat!” unul după altul şi unul celuilalt, îşi sărută unul altuia (ca nişte fraţi întru Cristos) mâna dreaptă. (Dacă aceasta se face în bună rânduială, cred că înşişi păgânii, cei ce rătăcesc în întuneric, vor spune că, într-adevăr, una singură este adevărata şi neprihănita credinţă a evalvioşilor creştini! Şi-l vor asemui pe învăţător cu cerescul Dumnezu Tatăl, iar pe evlavioşii lui copii şi elevi cu sfinţii îngeri din cer!). Apoi, după ce vor fi terminat stihirile, cântă cu toţii tare îmbucurătoarea glăsuire a îngerului către Născătoarea de Dumnezeu, adică „Îngerul a strigat Celei pline de har ş.c.”. După care se aşează pe clase, cum s-a spus, şi fac cele douăsprezece închinăciuni, precum s-a arătat, şi ceremonia se încheie.

Previous Page / First / Next

Cf.  The Virtue of a King - Deacon Agapetus to Justinian (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus

Reference address : https://www.ellopos.net/elpenor/greek-texts/fathers/pedagogie-crestineasca.asp?pg=24