Grigore din Moldova, Pedagogie Creştinească

Page 23

Capitolul 7

Despre aceea că foarte de folos este ca duminicile şi în celelalte zile de praznice împărăteşti ale lui Cristos şi ale Maicii Domnului şi ale altor sfinţi mari, să vină copiii la şcolile lor, ca să fie catehizaţi de învăţători cum să-l slăvească pe Dumnezeu.

 

Învăţătorii evlavioşi şi vrednici, cunoscând bine vicleniile obştescului vrăjmaş, ce dă ocol ca un leu care rage şi caută să înghită pe câte cineva[60], veghează în fel şi chip asupra copiilor lor duhovniceşti, ca nu cumva să le cadă pradă şi să-şi zădărnicească ostenelile. Aşadar, duminicile şi în celelalte zile de praznic (mai ales în săptămâna mare a Paştelui), după sfânta liturghie, fiecare dintre ei porunceşte elevilor lui să se adune neapărat cu toţii în şcolile lor, pe de o parte pentru ca să fie catehizaţi de dânşii, pe de alta pentru ca să ridice imnuri de slavă Atoatefăcătorului şi Binefăcătorului. Şi, pe lângă acestea, să le arate în fapt că praznicele şi sărbătorile nu au fost hotărâte în Biserica lui Cristos pentru altceva decât pentru ca să se rupă creştinii de grijile lumeşti şi deşarte şi să se dedice lucrurilor dumnezeieşti şi să petreacă duhovniceşte. Şi, încă, pentru ca nu cumva elevii, întorcându-se la casele lor, să stea acolo şi să trândăvească toată ziua, dând prilej înşelătorului diavol să-i ademenească şi să-i abată către vreunul din acele lucruri care nu sunt îngăduite creştinilor şi, astfel, să-şi zădărnicească ostenelile şi ei şi învăţătorii lor.

[60] 1 Petru 5, 8

De aceea, după ce cu toţii, potrivit poruncii, se adună în sfânta lor şcoală, preţ de o oră întreagă, şezând la locurile lor, îşi fac fără încetare, cu rânduială şi evlavie, semnul cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci, zicând totodată şi „Doamne Iisuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu ş.c.” şi „Slavă Ţie, Dumnezeul ş.c.” şi „Născătoare de Dumnezeu Fecioară ş.c.” şi „Nădejdea mea Mântuitorul ş.c.”.

 

Apoi, după ce a trecut ora hotărâtă, învăţătorul, dacă este cumva monah (călugăr adică), purtând straiul îngeresc şi mantia, cu camilafca pe cap şi crucea ori engolpionul atârnate de gât, aşezându-se la catedra lui didascalică, loveşte o dată clopotul. Şi după ce se face tăcere adâncă, monitorul, potrivit rânduielii, strigă : „Tăcere, linişte şi cea mai mare luare aminte!”. Şi îndată toţi copiii îşi fac o dată semnul făcătoarei de viaţă cruci, zicând totodată şi „Doamne Iisuse Cristoase ş.c.” şi „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru ş.c.”. Şi ţinându-şi mâinile încrucişate pe piept, toţi laolaltă caută la învăţător cu luare aminte şi evlavie.

Previous Page / First / Next

Cf.  The Virtue of a King - Deacon Agapetus to Justinian (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus

Reference address : https://www.ellopos.net/elpenor/greek-texts/fathers/pedagogie-crestineasca.asp?pg=23