Grigore din Moldova, Pedagogie Creştinească

Page 22

Capitolul 6

Despre aceea că învăţătorii buni îi fac pe elevii lor să deprindă de la vârsta cea mai fragedă şi unele obiceiuri ale Bisericii lui Cristos. Şi anume, în primul rând, în care zile îngenunchem pentru rugăciune şi în care nu. Şi când săvârşim pomenirile celor  adormiţi. 

 

Învăţătorii evlavioşi şi vrednici, care ţin la desăvârşita bunăstare duhovnicească şi, deopotrivă, trupească a copiilor lor duhovniceşti, îi fac să deprindă încă din vremea când se află în şcoli şi unele obiceiuri ale Bisericii ortodoxe răsăritene, pe care li le şi transmit în fapt, spre permanentul lor folos, pe de o parte pentru ca să-i deprindă cu ele, iar pe de altă parte pentru ca să înlocuiască prin ele, cum spuneam, neastâmpăratele lor porniri şi mişcări. Şi când se întâmplă să fie sâmbătă ori duminică, ori altă zi de praznic împărătesc ori al Maicii Domnului, le spun şi le arată limpede că este predanie de la sfinţii Părinţi ca în aceste zile să nu îngenunchem în Biserică ori în casele noastre, când ne rugăm, nici să postim. Şi că este, de asemenea, rânduit de Părinţi ca pomenirile celor adormiţi să fie săvârşite  în Biserica lui Cristos sâmbăta ori în altă zi a săptămânii, în afară de duminică şi de orice altă zi de praznic împărătesc ori al Maicii Domnului.

De aceea, ca fii evlavioşi ai Bisericii răsăritene a lui Cristos, în fiecare zi de vineri, pe la ceasul al nouălea, fiecare dintre învăţători, în şcoala lui, face semn monitorului şi loveşte o dată clopotul. Şi, după ce se face linişte, le cere elevilor lui să înceteze  hotărâtele îngenunchieri ori mari metanii până luni. Acelaşi lucru îl fac învăţătorii şi în altă zi a săptămânii, dacă se întâmplă să cadă atunci un praznic împărătesc ori al Maicii Domnului.

Iar pentru pomenirile celor adormiţi, să-i deprindă în felul următor. În fiecare zi de vineri, pe la ceasul al unsprezecelea, fiecare învăţător face semn monitorului lui şi loveşte o dată clopotul. Şi, după ce se face linişte, se ridică în picioare toţi copiii şi stau drepţi, cum s-a spus mai sus, cu rânduiala şi evlavia cuvenită, făcându-şi totodată de trei ori semnul cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci. Apoi, monitorul aprinde lumini în faţa icoanelor, îmbracă amintitul veşmânt alb şi, stând în picioare şi mişcându-şi capul înspre partea dreaptă a icoanelor, cu privirile la copii, citeşte totodată cu evlavie numai o Slavă din cathisma 17 a lui „Fericiţi cei curaţi”. Şi, îndată, împreună cu începutul citirii Neprihănitului cu voce melodioasă, ordonat şi cu evlavie încep să cânte, pe rând, cu voce mai răsunătoare, cei doi copii rânduiţi să cânte împreună cu toţi colegii lor de cor, numai următorul stih : „Conteneşte bocetul, în clerul drepţilor, duhurile robilor tăi” pe melodia lui „Neamurile toate”. Şi aşa cântă până ce termină monitorul prima slavă a Neprihănitului, adăugând încă şi „Lăudat eşti Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale” şi „Aleluia, 4” şi „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au plăsmuit, ţine-mă şi învăţa-voi poruncile Tale” şi, iarăşi, „Aleluia, 4” şi „M-am rătăcit ca oaia cea pierdută, caută-l pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat” şi, iarăşi, „Aleluia, 4”. Iar în vreme ce ei cântă, învăţătorul cădelniţează cu evlavie, mai întâi sfintele icoane, apoi pe toţi elevii. Mai târziu, loveşte o dată clopotul şi cântă laolaltă, cum s-a spus, „Cuvine-se cu adevărat, pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, să Te fericim”. După aceea, se împart copiii pe clase, cum am spus, şi, în loc de cele douăsprezece metanii mari, fac în rânduială şi încet douăsprezece mici închinăciuni până jos, zicând totodată şi amintita rânduită rugăciune, anume „Doamne Iiisuse Cristoase, ş.c.” şi aşa se încheie ceremonia.

Iar în ziua sâmbetei, cu o oră înainte de prânz, după ce învăţătorul i-a catehizat cum se cuvine pe elevii lui, iarăşi se face cu evlavie, întocmai cum s-a spus, acelaşi lucru, după ce citeşte şi monitorul celelalte două slave ale Neprihănitului. Numai că, atunci când cântă copiii, învăţătorul, aprinzând lumânări, le împarte (dacă are). La fel şi, în loc de cele douăsprezece metanii mari, fac, cum s-a spus, douăsprezece mici. Şi aşa se încheie ceremonia.

Previous Page / First / Next

Cf.  The Virtue of a King - Deacon Agapetus to Justinian (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus

Reference address : https://www.ellopos.net/elpenor/greek-texts/fathers/pedagogie-crestineasca.asp?pg=22