Grigore din Moldova, Pedagogie Creştinească

Page 14

De aceea, atât învăţătorii, cât şi părinţii copiilor, trebuie, spre folosul acestora chiar, să întrebuinţeze oarece argumente plăsmuite, că, adică, îngerul Domnului le-a dezvăluit faptele lor necuviincioase, ori că le-au văzut ei înşişi cu ochii lor, zicându-le: „copile, a venit îngerul Domnului la ceasul cutare şi mi-a zis că ai făcut cutare ori cutare faptă necuviincioasă, ori cutare şi cutare rele”. Aşadar, nu numai pentru marile greşeli şi fapte necuviincioase, ci şi pentru multele greşeli foarte mărunte, trebuie să-i pedepsească aspru şi fără amărăciune părinţii buni şi învăţătorii. Şi mai ales dacă află că au făcut ceva ruşinos, căci din mic purcede, fără îndoială, ce e mare. 

Iar de vor face astfel, atât unii, cât şi ceilalţi (adică învăţătorii şi părinţii), în scurtă vreme vor vedea că aceşti copilaşi mititei şi necopţi vor înflori întru bună rânduială şi cuminţenie, întru stăpânire de sine şi seriozitate, întru moravuri alese şi creştineşti, încât tot omul care-i va vedea, va zice, din această cauză, neîndoielnic: „cu adevărat aceştia sunt mieii nevinovaţi ai mielului lui Dumnezeu Iisus, cel care a ridicat păcatele lumii ![41] aceştia sunt oile Mântuitorului Cristos ! aceştia sunt îngerii pământeni cei curaţi ai lui Dumnezeu !”.

Dar poate că va spune cineva dintre părinţi : „Dragule, o să-l sfinţesc eu de-acuma pe copilul meu ? Să înveţe cinci-şase buchii, ca să se ducă să înveţe şi o meserie, să se chivernisească şi el, şi eu. Şi după ce s-o face mare, facă atunci orice o vrea!”

Vai, ce necuminţie şi ce nesimţire! Vai, ce lepădare de omenie şi ce decădere a acestui cuvântător de prostii, părinte stăpânit de nebunească trufie şi de ură faţă de propriul lui copil! Nu ştiu ce să zic şi încremenesc, cum să-l numesc ? Creştin oare ? Dar nu este cu adevărat <creştin>, ci doar cu numele ! Om oare ? Dar nu i se cuvine !   Părinte ? Nu, căci ţine la pieirea propriului său copil ! Neevlavios ? Dar neevlavioşii, toţi şi pretutindeni ţin la propăşirea copiilor lor ! Se înfioară sufletul meu şi nu ştiu cum să-l numesc. Decât doară dacă-l numesc pe un asemenea om, cum e drept şi cum se cuvine, smintit şi nesimţit. Căci n-are habar nici de ceea ce gândeşte, nici de ceea ce glăsuieşte!

Smintitule şi nesimţitule! Creştin te numeşti tu ? Dacă eşti creştin şi porţi pecetea numelui lui Cristos, trebuie să fii şi ucenic al Lui, trebuie să te şi fi botezat întru numele Lui şi ai atunci răspunderea să păzeşti toate câte ţi le porunceşte dumnezeiasca şi mântuitoarea Lui lege[42]. Şi, dacă te-ai botezat în numele Lui, ai dobândit temei şi putere să te numeşti şi copil al lui. Şi dacă eşti copilul Lui, eşti desigur şi Dumnezeu după har[43], aşadar, dacă eşti ucenic al lui Cristos şi copil al Lui şi Dumnezeu după har, trebuie să te comporţi şi să trăieşti în această lume precum s-a comportat şi a trăit El. Trebuie, chiar de nu vrei, să devii şi să fii şi tu sfânt. Căci zice „Fiţi sfinţi, pentru că sfânt sunt Eu”[44] . Şi, dacă eşti copil al lui Dumnezeu, trebuie să fii şi împreună moştenitor al împărăţiei Lui cereşti[45]. Aşadar, dacă nu devii sfânt, evlavios şi cu desăvârşire virtuos, cum să fie cu putinţă să moşteneşti împreună cu El, în ceruri, bunurile Lui cele de nespus şi de nepovestit de după această viaţă ? Prin urmare, dacă este aşa (precum şi este) şi dacă suntem datori, de nevoie, să devenim sfinţi, cum spui că nu vrei să-l sfinţeşti pe copilul tău ? Vai ţie, smintitule ! Că nu-l iubeşti cum se cuvine pe copilul tău, ci, de fapt, îl urăşti şi-i doreşti pieirea ! Şi încă ceva: dacă copilul tău nu-şi însuşeşte acum, la tinereţe, purtări alese, virtute şi sfinţenie, când ai să poţi să-l faci să fie precum ai vrea şi precum îţi pretinde îndatorirea ta creştinească, când oare o să devină sfânt şi virtuos ? Atunci când va fi crescut şi îmbătrânit în rele, ca tine, fiindcă nu l-ai crescut şi nu l-ai educat bine cu ajutorul unor învăţători vrednici, atunci nădăjduieşti să se sfinţească şi să te asculte ?

 

[41] Ioan 1, 29     [42] Galateni 5, 3     [43] Ioan 1, 12     [44] Leviticul 11, 44-45; 19, 2; 20, 7, 26; 1 Petru 1, 15, 16     [45] Romani 8, 17; 1 Petru 3, 7

Previous Page / First / Next

Cf.  The Virtue of a King - Deacon Agapetus to Justinian (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus

Reference address : https://www.ellopos.net/elpenor/greek-texts/fathers/pedagogie-crestineasca.asp?pg=14