Reference address : https://www.ellopos.net/elpenor/greek-texts/fathers/pedagogie-crestineasca.asp?pg=13

ELPENOR - Home of the Greek Word

Three Millennia of Greek Literature

 

Grigore din Moldova, Pedagogie Creştinească

ELPENOR EDITIONS IN PRINT

HOMER

PLATO

ARISTOTLE

THE GREEK OLD TESTAMENT (SEPTUAGINT)

THE NEW TESTAMENT

PLOTINUS

DIONYSIUS THE AREOPAGITE

MAXIMUS CONFESSOR

SYMEON THE NEW THEOLOGIAN

CAVAFY

More...


Page 13

Capitolul 2

Despre aceea că, în prima vârstă, atunci când se numesc copilaşi, copiii sunt munciţi de neştiinţă şi dezordine; iar într-a doua, când se numesc copii, sunt munciţi de lăcomie şi de neînfrânarea pântecelui.

 

Părinţii evlavioşi şi dascălii vrednici trebuie să ştie că, de la vârsta de patru până la cea de şapte ani, copiii sunt munciţi de indisciplină şi de ignoranţă, iar de la şapte până la paisprezece, sunt munciţi de lăcomie şi de neînfrânarea pântecelui.  Aşadar, dacă doresc fericirea copiilor lor, e nevoie ca atât părinţii, cât şi învăţătorii să se preocupe să-i aducă, prin mijloacele potrivite, la rânduiala şi cuminţia cerute tuturor, la păstrarea măsurii prin stăpânire de sine şi la seriozitate. Iar părinţii, trebuie să se străduiască să dea copiilor lor  bună pildă, model şi tipar în toate privinţele, prin frumoasele lor moravuri şi prin viaţa lor virtuoasă. Şi să se îngrijească foarte ca nu cumva să se abată cu ceva de la buna rânduială în faţa lor, adică să nu se dedea la glume cu alţii, să nu rostească vorbe ruşinoase, să nu se mânie, să nu se certe, să nu acuze şi să nu condamne pe cineva, să nu înjure, să nu ia peste picior şi să nu-şi bată joc de nimeni, să nu râdă fără rost ori să dănţuiască, să nu joace nici un joc, precum cele numite jocuri vicioase de cărţi sau alte asemenea necuviincioase şi dăunătoare iscodiri diavoleşti. De asemenea, când mănâncă ori beau înaintea lor, să nu mănânce peste măsură şi cu lăcomie, ci cuviincios şi cu măsura dată de stăpânirea de sine, care se impune creştinilor. Să nu bea prea mult şi să nu se îmbete. Să nu frecventeze necuviincioase hipodroame, teatre şi cârciumi. Ci să fie ei înşişi mai întâi cuminţi şi conştienţi, stăpâni pe sine şi serioşi în toate, ca să vadă copiii lor bunele şi alesele purtări ale părinţilor lor şi astfel, cu uşurinţă, să-i imite întru toate.

Iar învăţătorii evlavioşi şi vrednici, şi ei, la rândul lor, atât în afara, cât şi înlăuntrul şcolilor lor, să nu imite pe altcineva decât pe adevăratul Învăţător şi Mântuitor al lumii, pe Dumnezeul-Om Iisus Cristos cu cei doisprezece ucenici ai săi, cel care spune: „Astfel să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri”[40]. Şi, mai întâi, să pună o atare bună rânduială în şcoli, de care să profite nu numai copiii necuminţi, părinţii, ci şi înşişi păgânii. Adică, după ce aleg, mai întâi, copii serioşi, înaintaţi şi cuminţi din şcolile lor, îi fac monitori (câte unul în fiecare şcoală) şi conducători peste ceilalţi copii, ca să-i ţină sub observare, să-i educe ori chiar să-i pedepsească pe ceilalţi copii, atunci când aceştia dintr-un motiv oarecare lipsesc vreo oră din şcoală. Şi, al doilea, rânduiesc şi observatori, atât ei, cât şi părinţii, ca să-i supravegheze pe copii fie când merg, la amiază şi seara, la casele lor, fie în celelalte zile de sărbătoare ori de şcoală, <ca să vadă> cum merg, cum se plimbă, cum păşesc, cum se întorc, ce fac, cu cine se întâlnesc şi conversează, dacă se joacă şi cu cine se joacă, dacă glumesc şi cu cine glumesc, dacă vorbesc spurcat şi cu cine vorbesc spurcat, dacă se sfădesc şi cu cine se sfădesc, dacă râd fără rost şi cu cine râd, dacă ţopăie fără rost, ori dacă fac altă neorânduială ori dacă vreunul dintre ei a făcut ceva ruşinos. Toate aceste mişcări ale lor, şi altele asemenea, chiar şi pe cele mai mărunte, observatorii, trebuie să le aducă la cunoştinţă, cum am văzut, absolut pe toate, fără să ascundă nimic, şi învăţătorilor şi părinţilor copiilor (numai că observatorii trebuie să se păzească cu grijă, ca nu cumva să piardă din vedere ceva, căci aceia găsesc prilejul potrivit şi-şi fac de cap).

 

[40] Matei 5, 16


Previous Page / First / Next

Cf.  The Virtue of a King - Deacon Agapetus to Justinian (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus

Three Millennia of Greek Literature

Learned Freeware

Reference address : https://www.ellopos.net/elpenor/greek-texts/fathers/pedagogie-crestineasca.asp?pg=13