Grigore din Moldova, Pedagogie Creştinească

Page 11

În timpul acestui an, aşadar, dacă se întâmplă şi nu sunt cuminţi copiii, să-i cârpească din când în cînd învăţătorii, însă cu îndurare. Deoarece <altminteri>, de frică, îndată fug şi sfârşesc prin a urâ şi cartea şi pe învăţătorii lor, iar mai târziu cu mare greutate vin la şcoală.

De-a lungul primului an, copiii aceştia au de purtat mare luptă cu diavolul şi nutresc ură fără seamăn faţă de litere şi nu vor nici să le audă, nici să le vadă. De aceea nici nu încetează să fugă din şcolile lor. Dar evlavioşii şi vrednicii părinţi, trebuie acum să uite de sentimentele lor părinteşti şi să arate faţă de ei cuvenita severitate, adică, atunci când se întâmplă să fugă din şcoli, să recurgă şi la oarecare ipocrizie şi şiretenie, zicând: „nu te mai voim în casa noastră, dacă mai fugi de la şcoală”. Şi, câteodată, să se prefacă şi că-i alungă din casele lor, ori că vor să-i spânzure, să-i sugrume sau chiar să-i ardă. Şi chiar de fug de la şcoală de o mie de ori, să nu deznădăjduiască părinţii cei buni, nici să încerce să tot schimbe dascăli şi şcoli; ci, pedepsindu-i cât trebuie, să-i ducă din nou la valoroşii doctori, bunii învăţători. Şi, în felul acesta, copilul, ca unul care e mititel şi necopt şi nu ştie să se ducă în altă parte şi să fugă, se potoleşte şi încetează să mai fugă; şi astfel stă locului şi se pune pe carte.

La fel şi învăţătorii, recurgând la tehnicile ademenirii, ca nişte iubitori de oameni, se cuvine să întrebuinţeze felurite mijloace potrivite. Şi uneori să-i răsfeţe, alteori să-i laude, alteori să-i dăruiască, fie cu fructe, fie cu parale, fie cu bricege, fie cu cruciuliţe, fie cu mătănii ori cu altele asemenea. Şi uneori să privească la ei cu faţă bucuroasă, zicându-le totodată celorlalţi copii din şcoală: „Voi n-aveţi habar! Gheorghe, ori Dumitru, a hotărât ca pe viitor să nu mai fugă de la şcoală, iar dacă nu fuge, eu am să-i fac o haină de mătase”. Şi astfel, văzând copilul mila şi bunătatea învăţătorului, împreună cu atenţiile lui, mai degrabă aleargă în braţele unui asemenea învăţător decât în ale părinţilor lui şi aşa încetează să mai fugă şi primeşte cu bucurie învăţămintele învăţătorului şi-l ascultă în toate[35].

Dimpotrivă însă, dacă părinţii nu fac, în vremea asta, după cum am spus, ci-i lasă <pe copii> în voia lor, să ştie că <aceştia> nu mai învaţă carte, ci, răsfăţaţi şi rău crescuţi de ei, se strică şi rămân nepricopsiţi în viitor, căci, dacă părinţii îşi răsfaţă copiii, ce pot să mai facă ori să mai izbutească bieţii învăţători ?

Îndată, aşadar, ce s-a încheiat anul acesta, pe când învăţătorii, aprind lumini la icoane şi cădelniţează şi cântă, cum ziceam mai sus, copiii fac numai şapte metanii la icoana lui Cristos ori a Născătoarei de Dumnezeu; iar după sărutarea icoanelor, învăţătorii îi aşează la catedra didascalică, dându-le în mâini fie cruce, fie iconiţă; şi merg toţi ceilalţi copii din şcoală, doi câte doi, şi făcând câte trei închinăciuni până la pământ la icoane, după sărutare, se duc să-i salute şi pe zişii copii noi de la catedră; şi fac o cruce până jos, sărută crucea din mâinile lor, zicându-le: „Dumnezeu să te lumineze, frate Gheorghe, ori Dumitru, ca să înveţi sfintele şi mântuitoarele scripturi”. Şi, înclinându-şi capetele în semn de smerenie şi către ei şi către învăţători, se întorc la locul lor unul câte unul. Apoi, îndată ce i-au salutat pe toţi, învăţătorii stând aşezaţi la catedra lor, ei fac o metanie până la pământ în faţa învăţătorilor şi le sărută mâinile, zicând şi învăţătorii aceleaşi cuvinte către ei, adică „Dumnezeu să te lumineze, copile, ş.c.” Şi îndată ridicându-se de la catedra lor, laolaltă şi toţi elevii, învăţătorii zic „Binecuvântat eşti, Cristoase, Dumnezeul nostru, cel ce i-ai ales pe preaînţelepţii tăi pescari, trimiţându-le lor Duhul cel sfânt şi care ai pescuit prin ei lumea, iubitorule de oameni slavă Ţie!”. De asemenea şi „Toate le dăruieşte Duhul cel sfânt, inspiră profeţiile, pe preoţi îi desăvârşeşte, pe neînvăţaţi înţelepciunea îi învaţă, pe pescari teologi îi înalţă, toată legea Bisericii o alcătuieşte. Tu, cel ce eşti de o fiinţă şi stai pe acelaşi tron cu Tatăl şi cu Fiul, Mângâietorule, slavă Ţie!”. Şi „Pentru rugăciunile sfinţilor Părinţilor ş.c.”. Apoi se aşează şi  încep <să înveţe> Sfintele Scripturi.

 

[35] Evrei 12, 11

Previous Page / First / Next

Cf.  The Virtue of a King - Deacon Agapetus to Justinian (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus

Reference address : https://www.ellopos.net/elpenor/greek-texts/fathers/pedagogie-crestineasca.asp?pg=11