16. Tare ciudat lucru mi se pare că atât oamenii bogaţi, cât şi cei săraci,
pătimesc, din pricini felurite, de aceeaşi boală. Căci unii de îmbuibare
pleznesc, alţii de foame se prăpădesc; unii pământ de necuprins cu privirea
stăpânesc, alţii nici loc de păşit nu găsesc. Ca să-i lecuim şi pe unii şi pe
ceilalţi, trebuie, aşadar, de la unii să luăm, celorlalţi să le dăm, şi
inegalitatea s-o prefacem în egalitate.
17. În zilele noastre s-a ivit vremea fericitei vieţi, despre care unul dintre
cei vechi prevestea că va veni atunci când filosofii vor împărăţi şi împăraţii
vor filosofa. Căci, filosof fiind, te-ai învrednicit de împărăţie şi împărăţind,
nu te-ai lepădat de filosofie. Iar dacă filosofia înseamnă iubire de
înţelepciune, iar începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu, pe care o ai
pururea în inima ta, vădit se adeveresc spusele mele.
18. Cuvine-se cu adevărat să te numesc împărat, pentru că eşti în stare peste
plăceri să împărăţeşti şi să le stăpâneşti şi coroana cumpătării pe creştet
ţi-ai aşezat şi cu purpura dreptăţii te-ai înveşmântat. Căci orice altă domnie
moartea o moşteneşte, dar această împărăţie nemuritoare dăinuieşte, una în
veacul de acum sfârşeşte, cealaltă de pedeapsa veşnică se mântuieşte.