13. Chibzuită şi consecventă trebuie să fie judecata împăratului, căci, dacă ea
se schimbă necontenit, potrivindu-se schimbărilor lumii, nestatornicie de cuget
dovedeşte. Cine însă drept temei de neclintit binele şi-a luat, aşa cum pe bine
cucernica ta împărăţie s-a întemeiat, cine nu se lasă nici de trufie ameţit,
nici de nevolnicie înjosit, acela dovedeşte fermă statornicie şi de suflet
tărie.
14. Cel care şi-a curăţat cugetul de omeneştile amăgiri şi caută la nimicnicia
firii lui şi la scurtimea şi la grabnicul sfârşit al vieţii pământeşti şi la
spurcăciunea trupului, acela în prăpastia mândriei nu se va prăvăli, nici de
s-ar pomeni dăruit cu o înaltă dregătorie.
15. Mai presus decât toată slava împărăţiei, pe împărat îl împodobeşte coroana
cucerniciei. Căci bogăţia e pieritoare şi slava trecătoare, dar faima vieţuirii
întru Domnul stăruie în veci nemuritoare şi-i aşează dincolo de uitare pe aceia
care o dobândesc.
Ale Diaconului Agapet Capitole De Sfaturi Pentru Împăratul Justinian
