10. Ca pe corăbiile pe mări plutitoare, unde greşeala unui marinar poate
aduce oarece necaz celor ce împreună cu dânsul călătoresc, dar greşeala
cârmaciului duce întreaga corabie la pieire, aşa şi în cetăţi, greşeala unuia
ori altuia dintre supuşi nu face atâta rău obştii, cât sieşi, dar greşeala
ocârmuitorului abate nenorocirea asupra întregii cetăţi. Aşadar pe toate cele de
cuviinţă să le rostească şi să le făptuiască cu multă grijă, ca unul care va
avea de dat socoteală pentru toate, dacă trece cumva cu vederea vreuna dintre
îndatoririle lui.
11. O roată roteşte parcă lucrurile omeneşti, când înălţându-le, când
răsturnându-le. Şi din pricina acestei neaşezări, cele ce sunt nu rămân câtuşi
de puţin aşa cum sunt. Dar în schimbarea lor necontenită, tu, prea puternice
împărat, trebuie să-ţi păstrezi cucernica minte neclintită.
12. Fugi de ale linguşitorilor înşelătoare cuvântări ca şi de ale corbilor
tâlhăreşti purtări. Unii ochii trupului îi răpesc, ceilalţi puterile minţii le
slăbesc, oprindu-te să vezi adevărul adevărat, căci fie proslăvesc fapte
vrednice de ocară, fie ocărăsc adesea fapte mai presus de orice laudă, astfel
încât cu una din două să păcătuiască: fie răul să-l proslăvească, fie binele
să-l înjosească.