7. Bogăţie fără statornicie, avuţiile pământeşti urmează pilda curgătoarelor
ape ale râurilor: se revarsă o vreme peste unii, de-i face să creadă că le
stăpânesc, dar îndată se retrag şi se aruncă peste alţii. Singură, bogăţia
facerii de bine rămâne avuţia celor care au agonisit-o. Căci răsplata faptelor
bune se întoarce la cei ce le săvârşesc.
8. Oamenii nu se pot apropia de tine, din pricina înălţimii împărăţiei tale
lumeşti, apropie-te deci tu de aceia care au nevoie de tine, cugetând la puterea
împărăţiei cereşti şi dă ascultare celor împresuraţi de sărăcie, ca să găseşti
şi tu ascultare din partea lui Dumnezeu. Căci aşa cum ne purtăm faţă de
tovarăşii noştri de robie, aşa se va purta cu noi Stăpânul.
9. Sufletul împăratului, de nenumăratele-i griji aburit, precum oglinda trebuie
curăţit, pentru ca necontenit să strălucească în bătaia razelor dumnezeieşti şi
în lumina lor să judece lucrurile omeneşti. Căci doar a sufletului bine păzită
limpezime te face să înţelegi ce anume se cuvine.
Ale Diaconului Agapet Capitole De Sfaturi Pentru Împăratul Justinian
