|
Page 19
64. Dacă ceri iertarea de greşale, iartă şi tu, la rândul tău, greşiţilor tăi. Căci iertarea se răsplăteşte cu iertare şi prin a noastră împăcare cu tovarăşii noştri de robie.
65. Cel ce se străduieşte să împărăţească fără cusur trebuie deopotrivă să se păzească de ocările care-i pot veni de la alţii, dar să se şi ruşineze faţă de sine însuşi înainte ca ele să fie rostite, pentru ca şi de teama lor să se ferească să păcătuiască în văzul tuturor, dar şi de propria lui ruşine să fie împiedicat să greşească fără să fie văzut. Căci dacă şi supuşii lui se arată vrednici de cinstire, cu atât mai mult împăratul e vrednic de ea.
66. După mine, răutatea omului de rând stă în săvârşirea unor fapte rele şi de pedeapsă vrednice, iar nevolnicia ocârmuitorului stă în nesăvârşirea faptelor bune şi de mântuire aducătoare. Căci pe ocârmuitor nu abţinerea de la cele rele îl legitimează, ci săvârşirea celor bune îl încununează. Să nu caute, aşadar, numai de la nedreptate să se abţină, ci să se străduiască, mai ales, dreptatea să susţină.
67. De strălucirea dregătoriilor moartea nu se sfieşte, ci cu dinţii ei hulpavi sfâşie orice întâlneşte. Să ne grăbim, aşadar, înainte de neîndeplucata ei sosire, să prefacem în bogăţie cerească avuţia noastră pământească. Căci nimeni care acolo se mută, din câte a adunat în lume nimic nu strămută, ci, după ce toate pe pământ le-a părăsit, cu totul dezgolit va da socoteală pentru felul în care viaţa şi-a trăit.
Cf. The Virtue of a King - Emperor Basil to his son Leo (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus
|
Reference address : https://www.ellopos.net/elpenor/greek-texts/fathers/agapetus-justinian.asp?pg=19