44. Bogăţia facerilor de bine este neistovită, căci dăruind primeşti şi risipind
agoniseşti. De vreme ce ai în suflet această bogăţie, preadarnice împărat,
dăruieşte din plin tuturor care-ţi cer. Căci ţi se va răsplăti înmulţit la
nesfârşit, când va veni ceasul răsplătirii faptelor.
45. Dumnezeu ţi-a îngăduit să ajungi împărat, imită-l neapărat prin faceri de
bine. Căci prin naştere eşti menit să poţi milui, nu să fii miluit. Avuţia îşi
dă putinţa să-ţi foloseşti neîmpiedicat bogăţia pentru faceri de bine în folosul
celor nevoiaşi.
46. După cum ochiul i-a fost dat trupului de natură, împăratul i-a fost dat
lumii de Dumnezeu spre conlucrare în vederea folosului obştesc. Trebuie, aşadar,
ca el să se îngrijească de toţi oamenii ca de propriile lui mădulare, pentru ca
toţi să propăşească spre cele bune şi să nu se pricopsească cu cele rele.
47. Să ştii că pavăză cea mai puternică a mântuirii tale este că nu-i
nedreptăţeşti nici o dată pe vreunul dintre supuşii tăi. Căci acela care pe
nimeni nu va nedreptăţi, de nimeni nu are a se feri. Iar dacă nedreptăţirea
nimănui este de siguranţă aducătoare, cu mult mai mult va fi facerea de bine. Ea
dă siguranţa şi nu trădează speranţa prieteniei.