33. Pământeasca puterii tale măreţie să nu-ţi covârşească sufleteasca mărinimie,
cârmuind o împărăţie trecătoare, păstrează-ţi statornicia cugetului în
nestatornicia împrejurărilor, nu te lăsa de bucurii îmbătat, nici de întristări
descurajat.
34. Precum aurul, de fiecare dată în alt fel cu meşteşug prelucrat şi în
felurite podoabe prefăcut, rămâne ceea ce este şi schimbare în sine însuşi nu
suferă, aşa şi tu, prea gloriosule împărat, dintr-o dregătorie într-alta trecând
şi de cea mai înaltă să te învredniceşti ajungând, rămâi tu însuţi şi, în
împrejurări schimbate, neschimbat îţi păstrezi cugetul bun.
35. Să ştii că nu împărăţeşti nesupărat decât peste oamenii care vor să le fii
împărat. Cei supuşi împotriva voinţei lor, găsesc oricând prilej să se
răzvrătească, dar cei care s-au supus din a lor voinţă au faţă de stăpânire
statornică bunăcredinţă.
36. Pentru ca să-ţi învredniceşti de laudă împărăţia, binevoieşte ca mânia de
care eşti cuprins împotriva supuşilor tăi, când greşesc, să te mânie şi
împotriva ta, când greşeşti. Căci acela care are atare putere, numai de propria
lui conştiinţă poate fi judecat, dacă de vreo greşeală s-a făcut vinovat.