29. Foarte de folos îmi pare să te ţii departe de cei răi, fiindcă negreşit cine
între netrebnici vieţuieşte, fie pătimeşte, fie îşi însuşeşte ceva rău. Pe când
acela care cu oameni de treabă se însoţeşte, fie se învaţă să imite cele bune,
fie se dezvaţă de cele rele.
30. O dată ce Dumnezeu ţi-a încredinţat împărăţia lumii pământeşti, nu te folosi
nicidecum de netrebnici pentru administrarea treburilor obşteşti. Căci, pentru
relele de ei săvârşite, îi va da lui Dumnezeu socoteală acela care le-a
încredinţat lor puterea. Promovarea în dregătorii să se facă, aşadar, după
severă examinare.
31. Socotesc deopotrivă de rău să te laşi de răutăţile duşmanilor înfuriat şi de
linguşirile prietenilor încântat. Trebuie şi unora şi celorlalte cu tărie să li
te împotriveşti şi numai ce ţie ţi se potriveşte să săvârşeşti, nici duşmănia
nebunească a unora să n-o pedepseşti, nici bunăvoinţa mincinoasă a celorlalţi să
n-o răsplăteşti.
32. Socoteşte-i cu adevărat prieteni nu pe aceia care-ţi laudă toate spusele, ci
pe aceia care se străduiesc să facă tot ce fac cu dreaptă socotinţă,
împărtăşindu-ţi bucuria pentru cele folositoare şi întristarea pentru cele
dăunătoare. Căci aceştia dau dovadă apriată de prietenia cea mai adevărată.