Grigore din Moldova, Pedagogie Creştinească

Page 5

Cuvântare despre buna educare, creştere şi îndrumare ce trebuie dată copiilor de părinţii evlavioşi şi de învăţătorii vrednici

 

Capitolul 1

 

Cei mai mulţi dintre evlavioşii creştini din vremurile noi îi laudă şi mult îi fericesc în lumea aceasta pe oamenii care felurite şi măreţe clădiri clădesc şi monumente veşnice înalţă, precum, de pildă, mănăstiri şi metoace de mănăstiri, biserici, şcoli elineşti[8], şcoli publice, bolniţe zise şi spitale, adăposturi pentru străini, apeducte, poduri şi altele asemenea. Iar toate astea le înfăptuiesc nu pentru altceva, ci numai cu scopul şi cu gândul ca fraţii lor care au parte de aceste bunuri şi se odihnesc într-însele să-i ierte câtă vreme sunt în viaţă şi să-i pomenească după moarte. Şi toate acestea sunt bune şi vrednice de laudă din partea tuturor!

Alţii, iarăşi, îi fericesc şi-i ţin în mare laudă pe aceia care fac multe milostenii: cresc şi căsătoresc orfani ori răscumpără prizonieri ori vizitează şi îngrijesc bolnavi ori găzduiesc străini ori săvârşesc felurite alte fapte bune. Iar toate astea ei le înfăptuiesc ca să aibă parte de veşnică pomenire şi să fie iertaţi de fraţii care se bucură de ele. Şi acestea toate sunt bune şi vrednice de laudă din partea tuturor!

Alţii, iarăşi, îi fericesc şi-i ţin în mare laudă pe învăţaţii şi dascălii procopsiţi care fie alcătuiesc şi scriu felurite cărţi folositoare, fie învaţă poporul lui Cristos. Care şi ei înfăptuiesc aceste lucruri nu cu alt ţel decât acela de a fi iertaţi şi veşnic pomeniţi de cei ce trag folos din citirea şi ascultarea cărţilor sau cuvântărilor lor. Şi acestea sunt, la rândul lor, bune toate şi vrednice de laudă din partea tuturor!

Iar alţii, fie zis pe scurt, îi laudă peste poate şi-i fericesc deplin pe aceia care se despart de lume şi, mergând în sfinte mănăstiri, se călugăresc sau se liniştesc însingurându-se în pustietăţi sau devin asceţi, nevoindu-se cu goliciunea, cu sărăcia, cu înfrânarea, cu postul şi cu alte pătimiri, după cum cere legea vieţii monastice. Care, şi acestea toate,  sunt bune, vrednice de laudă din partea tuturor şi aducătoare de fericire!

 

[8] Este vorba de aşezămintele şcolare care ofereau, în spiritul tradiţiei bizantine, instrucţie umanistă după modelul anticei paideia eline, desigur încreştinate,  aşa cum erau Academiile domneşti de la Bucureşti şi Iaşi.

Previous Page / First / Next

Cf.  The Virtue of a King - Deacon Agapetus to Justinian (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus

Reference address : https://www.ellopos.net/elpenor/greek-texts/fathers/pedagogie-crestineasca.asp?pg=5