preambul

Între cele 192 de manuscrise greceşti ce aparţinuseră Institutului Rus de Arheologie din Constantinopol, intrate, în anul 1931, în fondul Bibliotecii Academiei de Ştiinţe a URSS, filiala Leningrad, azi Sankt-Petersburg, figurează, sub nr. RAIK 171 (fost D 17), manuscrisul autograf al Pedagogiei creştineşti a lui Grigore din Moldova, operă inedită şi aproape necunoscută, ca şi autorul ei, cercetătorilor secolului XVIII, căruia îi aparţine. Din îndemnul regretatului Acad. Prof. Virgil Cândea, care-mi încredinţase copia fotografică a manuscrisului, pregătisem, în anul 2005, ediţia acestui opuscul, însoţind-o de o traducere în limba română şi de o succintă Introducere, publicată în rezumat, sub titlul Grigore din Moldova şi renaşterea spirituală greco-ortodoxă, în „Magazin istoric”, an. XXXIX, serie nouă nr. 11 (464), noiembrie 2005, p. 33-37. Am schiţat acolo istoria acestui manuscris, socotit dispărut între anii 1906, când îl semnalase şi rezumase în Échos d’Orient asumpţionistul Eutychios Nisiotis şi 1973, când Irina N.Lebedeva l-a identificat şi descris în Catalogul manuscriselor greceşti din Biblioteca Academiei de Ştiinţe a URSS, filiala Leningrad şi am făcut bilanţul rezultatelor cercetărilor întreprinse asupra lui, subliniind importanţa excepţională a contribuţiilor lui Konstantinos K. Papoulidis de la Fundaţia de studii balcanice din Tesalonic care vede în acest text un rod al mişcării kollyvazilor, temeinic studiate de Domnia sa.

Am luat cunoştinţă ulterior, datorită aceluiaşi regretat Acad. Prof. Virgil Cândea, de frumoasa ediţie, bogat comentată, a Pedagogiei creştineşti, tipărită la Atena, în editura „Tinos”, chiar în anul 2005, de Părinţii Sfintei Mănăstiri Panaghia Chrysopodaritissa (Preasfânta Născătoare de Dumnezeu cea cu piciorul de aur) din Nezera Patron. Prin bunăvoinţa unui prieten grec, teologul Gheorghios Papaeftimiou din Atena, am ajuns posesorul unui exemplar din cartea ce face inutilă publicarea ediţiei textului grecesc pregătite de mine! Socotesc totuşi că traducerea Pedagogiei creştineşti în limba română, niciodată întreprinsă până acum, făcută pe baza textului manuscris, confruntat acum şi cu textul stabilit de cucernicii călugări din Patras, nu va fi fără de folos pentru cei interesaţi de istoria ideilor în spaţiul sud-est european, cărora le-o ofer, cu ajutorul revistei TABOR, mai ales că autorul Pedagogiei creştineşti pare să fi fost un român din Moldova. Părinţii de la Panaghia Chrysopodaritissa, de ale căror minuţioase note şi comentarii m-am folosit în adnotarea textului, susţin convingător că autorul nu poate fi, aşa cum pripit afirmase Nicolae Iorga, în 1932, Grigore Dascălul (1765-1834), de două ori mitropolit al Ungrovlahiei (1823-1829, 1833-1834), elenist consumat, traducător fecund din greacă în română şi fost ucenic al lui Paisie, ci este, foarte probabil, un alt monah athonit moldovean cu acelaşi nume, colaborator apropiat al sfântului Nicodim Aghioritul şi, se pare, copistul căruia i se datorează, potrivit examenului grafologic, transcrierea şi a unui alt text al acestuia din urmă (codicele athonit 499 de la Panteleimon). Aceiaşi Părinţi din Sfânta Mănăstire Panaghia Chrysopodaritissa se simt îndreptăţiţi să formuleze, sub formă de întrebare, ipoteza potrivit căreia sfântul Nicodim Aghioritul ar fi fost el însuşi autorul primei redacţii a Pedagogiei creştineşti, transcrise doar de monahul Grigore din Moldova. În sprijinul acestei ipoteze ei identifică şi reproduc 47 de „locuri paralele”, pasaje concordante sub raport ideatic din Pedagogia creştinească, pe de o parte şi celelalte scrieri ale sfântului Nicodim, pe de alta. Rezervându-mi dreptul de a reveni cu alt prilej asupra tuturor acestor chestiuni, cu neputinţă de dezbătut mai pe larg aici, mă limitez să menţionez că rezultatul remarcabilei munci filologice a cucerniciilor lor nu mi se pare însă, de această dată, convingător.

Ar mai fi de adăugat că, potrivit lui K.K.Papoulidis, Grigore din Moldova ar putea fi una şi aceeaşi persoană cu ieromonahul kollyvad Grigore, care trimite de la Bucureşti la mănăstirea Iviron de la Athos epistola inedită păstrată în codicele 530, fol. 255-275 de la Mănăstirea Koutloumous, o ipoteză ce merită şi ea să fie discutată pe îndelete. Oricum, Pedagogia creştinească a lui Grigore din Moldova, elaborată în strânsă conlucrare cu sfântul Nicodim Aghioritul şi pusă sub autoritatea acestuia reprezintă o reacţie conservatoare faţă de tendinţele luministe din învăţământul vremii, aşa cum se manifestau ele, la nivelul superior al Academiilor domneşti, şi în Ţările române, pe atunci adevărată patrie adoptivă a elenismului creştin ortodox. Deşi priveşte, evident, în primul rând învăţământul primar grecesc, nu pe cel românesc, având în vedere, aşa cum subliniază părinţii de la Panaghia Chrysopodaritissa, editorii lui, educaţia unor copii a căror limbă maternă e greaca, nu româna, modestul opuscul, marcat neîndoielnic de influenţa mişcării kollyvazilor, este un document doveditor al participării românilor la ceea ce s-a numit „renaşterea spirituală ortodoxă” din secolele XVIII-XIX, temă de cercetări încă insuficient adâncită.

First Page ||| Next Page

Cf. The Virtue of a King - Deacon Agapetus to Justinian (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus

Learned Freeware