|
Page 32
50. După cum nici un corp nu rămâne neînsoţit de umbra lui, tot aşa nici un om nu rămâne neînsoţit de păcat. Fiindcă firea noastră este alunecătoare şi foarte lesne cade în păcat. Fii, aşadar, îngăduitor cu cei care greşesc şi îmbină întotdeauna dreptatea cu omenia. Căci şi tu, care ceri altora socoteală, când greşesc, ai de dat socoteală lui Dumnezeu pentru greşelile tale, aşa încât în fiecare zi făgăduieşte-I că vei ierta, şi nădăjduieşte că vei fi iertat de El. De vreme ce tu însuţi îţi hotărăşti judecata, iartă datornicilor tăi datoriile şi ţi se vor ierta păcatele. Ceea ce vei face tovarăşilor tăi de robie, aceea vei primi în schimb de la Stăpânul obştesc, căci cu judecata cu care judeci vei fi judecat.
51. Apleacă-ţi urechea către cel care se roagă de tine şi răspunde-i cu blândeţe. Dacă puterea ta pământească îi ţine departe de tine pe oameni, apropie-te tu de ei, gândindu-te la puterea cerească. Mângâie-i pe cei în suferinţă, dacă nu prin daruri, măcar prin cuvinte. Căci, după mine, o singură vorbă bună poate fi mai de preţ decât o mulţime de daruri şi un singur cuvânt este în stare să mângâie mai mult decât nenumărate alte lucruri. Căci, oricât de mulţi ar fi ei, banii nu pot să mângâie sufletul celui necăjit ca un singur cuvânt blând al împăratului. Aşa vei ajunge să fii îndrăgit de supuşi şi, fără de cheltuială, vei câştiga bunăvoinţa tuturor şi te vor numi mai curând părinte decât stăpân.
Cf. The Virtue of a King - Deacon Agapetus to Justinian (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus
|
Reference address : https://www.ellopos.net/Elpenor/greek-texts/fathers/basil-leo.asp?pg=32