|
Page 31
48. Nu-i lăuda pe aceia care îţi laudă toate faptele, ci mai cu seamă pe aceia care îţi judecă greşelile. Aceştia sunt, după mine, mai binevoitori şi mai înţelepţi decât ceilalţi. Căci adevărul trebuie să treacă înaintea minciunii. Şi să îngădui celor cu bună judecată să spună deschis* ce gândesc, ca să ai cu cine te sfătui mai bine despre cele pe care nu le şti prea bine. Şi, având în minte toate acestea, îşi vei da seama că întotdeauna trebuie să ţii seama nu de linguşitorii amăgitori, ci de slujitorii binevoitori. Căci, ştiind prea bine cât pot să fie de folositori şi cât de păgubitori fiecare dintre aceste două soiuri de oameni, vei ocoli ponoasele şi vei culege foloasele.
* În textul original : παρρησίαν χαρίζου. Παρρησία, „libertatea de expresie”, este un concept central al retoricii clasice antice, desemnând condiţia fundamentală a dezvoltării oratoriei politice în general şi, după Herbert Hunger, condiţia „sine qua non” a apariţiei oratoriei parenetice, a cuvântărilor de sfătuire adresate împăratului.
49. Să dai tinereţii tale frumuseţe nu prin întreceri atletice, ci prin purtări vrednice, şi să nu crezi că fiinţa ta va pieri toată dintr-o dată. Căci, deşi trupul îţi este muritor, ţi s-a dat şi suflet nemuritor, încearcă, aşadar, să dobândeşti nemurire, lăsând o bună amintire. Şi vei lăsa o bună amintire, dacă vei năzui să fii asemenea celor care au lăsat o bună amintire, căutând, adică, numai bine să zici şi obişnuind numai bine să faci, iar ceea ce gândeşti să spui cu vorba, să te îngrijeşti să săvârşeşti cu fapta.
Cf. The Virtue of a King - Deacon Agapetus to Justinian (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus
|
Reference address : https://www.ellopos.net/Elpenor/greek-texts/fathers/basil-leo.asp?pg=31