28.Nu căuta mereu
pricină supuşilor tăi, ar fi supărător. Nu fii mereu
gata să-i pedepseşti, ar fi împovărător. Nu iubi râsul
nestăpânit, ar fi necuviincios. Ci, fii îndelung răbdător
faţă de cei ce-ţi greşesc, omenos faţă de cei
pedepsiţi, sobru în purtări, blând în cuvântări, politicos
şi comunicativ în lume. Căci, prin toate acestea, vei ajunge să
fii de supuşi iubit şi mai mult părinte decât împărat socotit.
29.Ţine ca spusele
<supuşilor> să fie întotdeauna adevărate, spune şi tu
adevărul şi însoţeşte-te cu aceia care-l spun. Vei dovedi
astfel că se poate pune temei pe toate spusele şi pe toate faptele
tale, iar tu vei putea pune întotdeauna temei, fără umbră de îndoială,
pe dragostea supuşilor tăi faţă de tine. Dacă
însă vei fi bănuit că spusele tale sunt mincinoase, deşi ai
fost socotit vrednic să împărăţeşti, vei fi
dispreţuit pentru că săvârşeşti lucruri nevrednice de
această învrednicire şi vei face ca toţi cei supuşi
ţie să fie temători şi neliniştiţi. Căci, pe
cât de mult îl îndrăgesc oamenii pe bărbatul care spune
adevărul, pe atât de mult îl urăsc pe acela ale cărui spuse sunt
mincinoase şi înşelătoare.